Scrisoare

  Dragă prizonier al secolului 21,

   Oare nu te-ai plictisit să alergi neîncetat, fără ţintă, fără scop? Nu ţi s-luat de tot acest peisaj pustiu pe care tu ţi l-ai creat? Nu e deja obositor să fi mereu disponibil pentru toţi şi toate, de parcă tu nu ai avea propria ta viaţă? Serios acum, tu chiar nu ai ce face?

   Aruncă odată cât mai departe iPhon-ul acela, opreste-ţi măcar odata laptop-ul, stinge televizorul, aprinde o lampă, fă-ţi o cafea şi mişcă în sufragerie cu cartea favorită! Lasă măcar 1 minut Facebook-ul, Messenger-ul, iTunes-ul, Youtube-ul sau Skype-ul şi fă-ţi un pic de timp pentru tine. Nu-i aşa că deja te simţi mai bine?

   Visează, fiinţă pierdută... visează şi zâmbeşte din nou! Nu aş putea să cred că ai uitat cum se face asta. Închide ochii şi lasă-ţi imaginaţia să prindă viaţă! Haide, râzi! Trăieşte! Iubeşte! Cântă! Fii fericit! ... sau ca să fiu mai concretă...

  OPREŞTE-TE ŞI ASCULTĂ ODATĂ! MĂCAR 1 MINUT! De unde ştii că vei mai prinde ziua de mâine? De ce aştepţi un fel de revelaţie divină sau de ce stai pur şi simplu şi speri degeaba, pentru nimic, fără rost? De unde ştii când iţi vei vedea prietenii pentru ultima oară?De unde ştii ce vei pierde dacă mai stai aşa, irosind fiecare secundă pentru nimic? Da, pentru NIMIC! Ziua de mâine nu iţi e garantată. Nu ai un viitor sigur, obişnuieşte-te cu asta. 

   Nu mai lăsa totul să fugă şi stai odata pe loc. Opreşte-te din fuga ta nebună spre birou şi aminteşte-ţi că azi e prima zi de toamnă. Uită-te la frunze, simte copacii, ascultă ploaia şi admiră curcubeul! Observă detaliile şi bucură-te de fiecare zâmbet prins...

   Aminteşte-ţi că idolii tăi nu au dispărut, ei înca sunt vii! Tu ai încercat să-i omori, să-i îngropi în  "mâine". Da! Ai redus totul la insuportabilul "mâine"! Nu mai ai timp de nimic, amâni orice. Nici nu mai ştii să asculţi pe cineva vorbind; defapt nici nu-l mai auzi. Te prefaci doar, te îneci în ipocrizie. Devi perfid, rece, gandeşti mecanic...

   Ai uitat ce gust au ţigările, căci nici nu mai ai timp să le termini. Le foloseşti doar ca pe un pretext sau ca pe o obişnuinţă. Ai uitat ce e aia distracţie. Nici nu mai ştii ce filme noi au aparut, ce concert e luna asta. Eşti prea ocupat! Eşti îngropat în hârtii, e-mailuri, nopţi pierdute la birou... şi acum?... acum ai uitat cum arată o stea, ai uitat ce e luna; pentru tine soarele nu mai are niciun sens, şi-a pierdut strălucirea...

   Te-ai încuiat singur într-un glob translucid de sticlă. Mai nou visezi bani, nu imagini colorate. Eşti un prizonier, un sclav. Ai uitat ce e prietenia, ai pierdut iubirea şi ai ramas fără suflet. Eşti o stâncă, un robot defectat. Te-ai alterat. Eşti slab şi influenţabil. Vulnerabil. Eşti plin de teamă şi de dezgust. Totul ţi se pare lipsit de sens. Viaţa nu mai contează, este doar o datorie, un  fel de "must do", un job greşit şi plictisitor.

   Mereu vrei schimbare şi vrei să vezi timpul zburând odată cu tine. Eşti rece şi indiferent. Nu mai trăieşti clipele intens, le laşi să fugă şi te rogi să se mişte mai repede. Eşti un conformist, un plictistor, un om pierdut, cu nimic de spus...

   Totuşi... Trezeşte-te! Redeschide-te! Aminteşte-ţi ce aveai cândva şi ia-o de la început! Riscă, prietene uitat, greşeşte! Cele mai frumoase amintiri le ai ai din greşeli şi idei spontane! Alungă-ţi aura neagră şi râzi din nou! Nimic nu e pierdut cu totul... reîncepe să visezi! Viaţa e scurtă, fă-o să merite! Repictează totul! "Gândeşte în afara cutiei"... Nu lăsa totul să piara... Lasă viaţa să câştige!...

   P.S. ... dar poate că totuşi e prea târziu...

Un trecator oarecare